top of page
  • dinuandreeaalexand

𝐒𝐞𝐢𝐬𝐦 𝐬̦𝐢 𝐒𝐄𝐈𝐒𝐌𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅'𝟕𝟕

"𝑳𝒂 𝒂𝒅𝒓𝒆𝒔𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆...." - așa se prezenta subtitlul celei de a2-a pagini a ziarului Scînteia, numărul 6 martie 1977.

În seara zilei din 4 martie 1977, presa națională și internațională întrerupea orice emisie pentru a informa, cu prioritate, sub indicativul "Urgent", dezastrul natural care se intampla în România - un cutremur devastator, cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Munţii Vrancei: "𝑼𝒏𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒓𝒏𝒊𝒄𝒆 𝒄𝒖𝒕𝒓𝒆𝒎𝒖𝒓𝒆 𝒊̂𝒏𝒓𝒆𝒈𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒗𝒓𝒆𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑬𝒖𝒓𝒐𝒑𝒂 𝒂 𝒅𝒆𝒗𝒂𝒔𝒕𝒂𝒕 𝑩𝒖𝒄𝒖𝒓𝒆𝒔̧𝒕𝒊𝒖𝒍, 𝒅𝒊𝒔𝒕𝒓𝒖𝒈𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒍𝒂̆𝒅𝒊𝒓𝒊, 𝒅𝒆𝒇𝒐𝒓𝒎𝒂̂𝒏𝒅 𝒔𝒕𝒓𝒂̆𝒛𝒊𝒍𝒆 𝒔̧𝒊 𝒔𝒄𝒐𝒕̧𝒂̂𝒏𝒅 𝒊̂𝒏 𝒔𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂̆ 𝒎𝒊𝒊 𝒅𝒆 𝒄𝒆𝒕𝒂̆𝒕̧𝒆𝒏𝒊 𝒊̂𝒏𝒔𝒑𝒂̆𝒊𝒎𝒂̂𝒏𝒕𝒂𝒕̧𝒊"(4 martie 1977. Secunde tragice, zile eroice. Din cronica unui cutremur", Editura Junimea, Iaşi, 1977).

Era al doilea mare cutremur al secolului XX produs în România, urmându-l pe cel din 1940, care a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.

A doua zi, pe 5 martie, preşedintele Nicolae Ceauşescu a revenit de urgență în ţară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

Mii de clădiri din capitală aveau urgentă nevoie de lucrări de consolidare pentru a supraviețui următorului seism, însa dictatorul a decis sistarea acestora, neințelegând necesitatea reconsolidării unor imobile afectate de cutremur, însă rămase în picioare.

Instalația itinerantă, ce poziționează în prim-plan calamitatea din 1977, intitulată 𝐒𝐄𝐈𝐒𝐌𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅’𝟕𝟕, este un proiect Muzeul Ororilor Comunismului în România - MOCR - aflat în prezent la Oradea, prin bunăvointa instituției Muzeul Ţării Crişurilor, căreia îi mulțumim pentru găzduire - și se referă la perioada ceaușistă dintre 1977 și 1989, mai puțin expusă publicului larg, caracterizată prin lipsuri și represiune asupra populației, propaganda Partidului și urmărirea Securității. Subiectul a fost abordat de specialiști în istorie și în studii muzeale pentru a crea o expoziție prin care să semnaleze planurile lui Nicolae Ceaușescu în urma cutremurului din 4 martie 1977 și apoi „replicile” revoltelor sociale care au urmat, între 1977 și 1989. 𝐒𝐄𝐈𝐒𝐌𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅’𝟕𝟕 marchează portretele și poveștile oamenilor care au dus un război cu regimul comunist, dar și al celor care au fost protejați de dictatură, actori principali sau secundari în aparatul de represiune al partidului.

De la trecut la prezent, un semnal de alarmă îl primim de la prietenii Re:Rise - Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic: “Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. Oficial, sunt cca. 350 de clădiri cu risc ridicat de prăbușire în cazul unui cutremur major. Mai exact, Bucureștiul are aproximativ 6000 de apartament expuse unui risc iminent, la care se adaugă spațiile comune, zonele comerciale, restaurantele, barurile, spațiile de lucru și birourile cuprinse în aceste clădiri.

În realitate, însă, lista imobilelor vulnerabile este mult mai mare. Conform calculelor ReRise privind rezistența clădirilor la acțiuni seismice, în București avem peste 22– de imobile vulnerabile la cutremur, însumând, cel mai probabil, zeci de mii de apartamente și spații comune. Iar la toate aceste cifre se adaugă restul localităților din România expuse activității seismice din Vrancea.”

Atașăm și unica înregistrare audio din tragica zi de 4 martie 1977: https://www.youtube.com/watch?v=unQKkfh_CBM&t=12s

16 views0 comments
bottom of page