2 martie - IN MEMORIAM Liviu Corneliu Babeș

Fragment din

Torțe vii în Blocul Sovietic. Cazuri de autoincendiere motivate politic în anii 1966-1989

de PETR BLAŽEK 

„Stop Mörder, Auschwitz = Braşov

Liviu Babeș (2 martie 1989)

La 2 martie 1989, pe pârtia de schi din Poiana Brașov, și-a dat foc Liviu Babeș, electrician și pictor român în vârstă de 47 de ani, în semn de protest împotriva regimului comunist. A murit în aceeași zi în urma arsurilor suferite. Liviu Corneliu Babeș a trăit toată viața în orașul Brașov, unde s-a născut la 10 septembrie 1942. A fost electrician, ultima dată la Uzina Prefabricate. A fost, de asemenea, un pictor și un sculptor talentat. A frecventat o școala populară de artă și a pictat peisaje tradiționale, dar și scene fantastice. Cu câteva luni înainte de protestul lui terminase pictura numită Labirint, al cărei motiv central era silueta în flăcări a unui bărbat crucificat care năruie brutal un labirint delicat în formă de cerc. Acest tablou simbolizează hotărârea lui Babeș de a protesta într-un mod radical împotriva atrocității celui mai crud regim politic din Europa de atunci.

În vremea aceea, situația economică din România se înrăutățise atât de mult încât regimul comunist a fost nevoit să introducă măsuri drastice de economie care se refereau mai ales la aprovizionarea cu alimente și la restricțiile privind furnizarea de energie electrică, gaz și apă caldă. Încă de la jumătatea anilor ’80, rezultatele acestor măsuri au fost vizibile. De pildă, iluminatul stradal din orașe a fost limitat la jumătate, a fost restricționată circulația transportului public, televiziunea transmitea numai două ore pe zi, în unele perioade oamenii puteau să folosească în casă numai becuri de 40 de wați. De asemenea, a fost stabilită cantitatea de energie electrică și gaz pentru fiecare gospodărie în parte. Dacă această limită era depășită era aplicată o amendă, iar dacă situația se repeta, urma deconectarea. Consecința a fost, printre altele, o mortalitate crescută a oamenilor în vârstă, a sugarilor și bolnavilor. În spitalele din București au murit zeci de nou-născuți în incubatoare, din cauza întreruperilor bruște de curent electric.

Un nou val de restricții a intervenit în 1987, când țara a fost lovită de o secetă și o căldură catastrofale. Situația drastică a provocat proteste, care s-au făcut auzite chiar și în interiorul Partidului Comunist. Popularitatea lui „Dracula din România”, cum începuse să fie poreclit Nicolae Ceaușescu, a scăzut considerabil. Treptat s-a format un grup restrâns de disidenți și au început să se facă auzite voci critice în rândul intelectualilor. A crescut numărul grevelor și au apărut manifeste contra regimului. Cea mai mare manifestație a fost Revolta muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987. Atunci salariații de la câteva fabrici din acest oraș au declarat grevă, când au aflat că salariul lor va fi redus la jumătate din cauza neîndeplinirii planului. Greva spontană s-a transformat foarte rapid într-o revoltă amplă împotriva regimului. Câteva mii de muncitori au ieșit din două fabrici brașovene și s-au îndreptat spre Comitetul Județean al Partidului Comunist, iar pe drum li s-au alăturat și alți oameni. Mulțimea a distrus câteva mașini ale Miliției. Muncitorii scandau lozinci „Jos Ceaușescu”, „Jos Partidul Comunist” sau „Libertate și pâine”. Când au ajuns la sediul Comitetului Județean, ei au încercat mai întâi să discute cu activiștii de partid. După ce au fost refuzați, au năvălit înăuntru și au distrus tot ce era în jur. Abia după cinci ore unitățile de securitate au intervenit cu ajutorul mașinilor blindate și au reprimat revolta cu brutalitate.

În timpul intervenției au fost răniți o serie de demonstranți, iar aproximativ 300 au fost arestați. Din rândul unităților de intervenție a fost ucis un milițian. Într-un mod oarecum surprinzător, conducerea comunistă s-a hotărât până la urmă să aplice pedepse moderate participanților la revoltă, care în fața instanței de judecată a fost denumită „act de huliganism”. Instanțele au condamnat aproximativ 100 de persoane, dar sentințele nu au fost mai mari de doi ani de închisoare. Alte persoane au fost trimise cu domiciliu forțat în diferite colțuri ale țării. După 1989 a apărut suspiciunea că unii protestatari au fost iradiați în timpul examinărilor medicale la care au fost supuși.

Represiunile împotriva participanților la revolta de la Brașov l-au afectat puternic pe Liviu Babeș și au fost principalul motiv al protestului său. Îi cunoștea foarte bine personal pe unii dintre ei și trebuie să fi fost martorul șicanelor cu care aceștia s-au confruntat la locurile lor de muncă. După cum își amintește soția lui, nu a avut probleme psihice de niciun fel și a fost un om foarte liniștit și echilibrat. Și-a adus aminte doar că, înainte să se autoincendieze, a avut unele probleme la serviciu, când se spune că a dat înapoi legitimația de membru al Partidului Comunist Român.

Liviu Babeș nu a spus nimănui despre hotărârea pe care o luase de a protesta împotriva regimului. Cu siguranță s-a inspirat din protestul lui Jan Palach, despre care la începutul anului 1989 informa în mod repetat Radio Europa Liberă în legătură cu demonstrațiile contra regimului din Cehoslovacia, care au avut loc cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la protestul studentului din Praga.

Soția lui, Etelka Babeș, a declarat că în ziua de joi, 2 martie 1989, când bărbatul ei a plecat dimineața la serviciu, nu a lăsat să se întrevadă în niciun fel ce intenționa să facă peste câteva ore. S-a mirat doar că la plecare a uitat să o sărute ca de obicei. I-a atras atenția și s-a întors din prag ca să-și ia rămas-bun. După-amiază urmau să se întâlnească și să-i facă o vizită soacrei lui. Liviu Babeș a plecat de la fabrică în jurul orei 9 și s-a întors acasă ca să-și ia schiurile și alte lucruri. Nu a mai găsit pe nimeni. După părerea soției, avea deja pregătit totul dinainte.

Liviu Babeș și-a ales pentru protest un loc neașteptat la prima vedere, care se găsea la marginea Brașovului. În timp ce celelalte torțe vii din Blocul Sovietic și-au ales locuri cunoscute din mijlocul orașului sau situri istorice (sau de multe ori o combinație între cele două), muncitorul român și-a dat foc în jurul orei 16 pe o pârtie de schi din Poiana Brașov. Alegerea locului a fost însă rațională, fiind vorba despre un loc cu o importantă concentrare de străini, care reprezentau cea mai mare pondere a vizitatorilor îndrăgitei stațiuni turistice. Tocmai mărturiile lor legate de această autoincendiere motivată politic au ajuns peste hotare, după care informațiile despre tragicul eveniment au ajuns înapoi în România, prin intermediul posturilor de radio din străinătate.

Pe pârtia de schi Liviu Babeș a adus un carton pe care era scris în germană „STOP MÖRDER! AUSCHWITZ=BRAȘOV”) pe care l-a ascuns sub haine. Mesajul făcea referire la represiunile sângeroase împotriva participanților la revolta muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987. A turnat pe el benzină, și-a dat foc și a încercat să plece de pe loc. Potrivit martorilor oculari, bărbatul cuprins de flăcări a reprezentat o imagine îngrozitoare.

Primul care a încercat să îl salveze a fost scoțianul în vârstă de 24 de ani, Douglas Wallance din Renfrewshire, care, fiind schior începător, urmărea ce se întâmpla pe pârtie. După un sfert de secol, când a revenit la Brașov ca să participe la întâlnirea comemorativă dedicată lui Liviu Babeș, a descris astfel evenimentul șocant la care a fost martor: „Deodată am văzut un foc. Am crezut că arde ceva, și abia după aceea mi-am dat seama că, de fapt, ardea un om. Am fugit la el, mi-am scos jacheta de schi și am încercat să-l sting. Dar flăcările erau foarte înalte. [...] În cele din urmă omul s-a prăbușit pe jos și am reușit să-l sting. Mai era încă în viață... Inițial am crezut că a fost un accident, dar mai apoi am văzut inscripția de pe corpul lui și cineva mi-a spus că a fost o sinucidere politică.”

De pe pârtie Liviu Babeș a fost transportat cu ambulanța la spital, unde a murit în jurul orei 18 din cauza arsurilor ce acopereau o mare parte din corp. Aproximativ în același timp, doi membri ai Securității i-au făcut o vizită soției lui, care îl aștepta zadarnic acasă împreună cu fiica lor. După cum și-a amintit soția sa, au avut o comportare civilizată și nu i-au explicat de ce au venit. Până la urmă, i-au spus să se ducă la spital, unde a aflat că soțul ei murise. Nu a văzut trupul defunctului nici măcar înainte de înmormântare, deoarece sicriul a fost sigilat. Singurul care a reușit să-l mai vadă pe muribund a fost fratele lui, care a fost chemat la spital. El a mărturisit că a stat aproape o oră lângă Liviu Babeș, care era în stare de inconștiență și nu și-a mai revenit.

 Cu toate eforturile Securității de a șterge urmele și a-l discredita pe defunct, primele informații despre evenimentul șocant petrecut la Brașov au fost transmise încă de a doua zi de redacția română a postului Radio Europa Liberă. Aceasta nu avea încă informații precise și a menționat doar că, în semn de protest împotriva regimului comunist, un bărbat necunoscut și-a dat foc. Dar și în felul acesta a contribuit ca la ultima despărțire, care a avut loc duminică, 5 martie 1989, la cimitirul din oraș să vină mulți oameni care au rămas necunoscuți. Printre ei s-au aflat, cu siguranță, și membri ai poliției politice, care imediat după moartea lui Babeș au răspândit informații despre o boală psihică de care ar fi suferit. Pentru restul familiei a urmat o perioadă grea și majoritatea cunoștințelor le-au întors spatele. În aprilie 1989, Radio Europa Liberă a transmis informații mai detaliate pe baza mărturiilor a doi schiori scoțieni. Cu toate acestea, multă vreme și după aceea majoritatea concetățenilor nu au aflat despre autoincendierea lui. Abia la câțiva ani după căderea regimului comunist în decembrie 1989, situația a început să se schimbe încet.

Cu prilejul comemorării protestului lui Liviu Babeș, la Brașov se organizează în mod regulat întâlniri comemorative și slujbe religioase. În ziua de 2 martie 1990, în locul unde s-a autoincendiat a fost ridicată o cruce. În timpul acestor acțiuni comemorative, Liviu Corneliu Babeș este numit de multe ori „Palach al românilor”. Numele lui este amintit și atunci când este evocată revolta muncitorilor de la Brașov din anul 1987 și revolta din decembrie 1989. Prin Legea nr. 93 din 3 iunie 1997 Liviu Corneliu Babeș a fost declarat eroumartir. 10 ani mai târziu, văduva și fiica lui au primit drepturile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989. La comemorarea protestului lui din 2007, în apropierea bisericii ortodoxe Sf. Ioan Botezătorul din Poiana Brașov a fost dezvelit un monument pe care este amplasat o placă memorială din bronz, operă a sculptorului George Jipa. De asemenea, o stradă de la marginea Brașovului, unde a locuit, poartă numele lui. Orașul Brașov i-a conferit titlul de cetățean de onoare in memoriam.”

Despre autor

PETR BLAŽEK este istoric, cercetător la Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalitare, Praga, Republica Cehă. Specializat în istoria Cehoslovaciei în secolul XX, în special despre opoziția și rezistența împotriva regimului comunist, dar și despre relațiile polono-ceho-slovace, a studiat istoria la Institutul de Istorie Cehă de la Facultatea de Filosofie, Universitatea Carolină, unde a susținut și un doctorat cu tema „Istoria solidarității polono-cehoslovace. Relațiile dintre opoziția cehoslovacă și poloneză 1976-1989”. A publicat numeroase studii și volume de istorie Cehoslovaciei în secolul XX. Este implicat, de asemenea, în echipa Centrului de Documentare a Regimurilor Totalitare (CDTR).

Despre publicație

BLAŽEK, PETR

Torţe vii în blocul sovietic: cazuri de autoincendiere motivate politic în anii 1966-1989 / Petr Blažek Trad. din lb. cehă Helliana Ianculescu

Editor al ediţiei în lb. română Cosmin Budeancă

Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Memoria, 2023

Conţine bibliografie

ISBN 978-606-8285-51-1

I. Ianculescu, Helliana (trad.)

II. Budeancă, Cosmin (ed.)

© 2023 Editura Fundației Culturale Memoria Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum şi alte fapte similare săvârşite fără permisiunea scrisă a deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc penal şi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Recunoaștere oficială: Liviu Corneliu Babeş a fost declarat erou-martir în baza Legii nr.93 din 3 iunie 1997. În memoria lui, în 2007, a fost dezvelit un monument în curtea Bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" din Poiana Braşov, iar o stradă din municipiul Braşov îi poartă numele.

În 2024, la 35 de ani de la moarte, se va dezveli un monument inspirat dintr-una din scupturile sale, amplasat la intrarea în Poiana Brașov.

Totodată, pentru a comemora sacrifiul lui Liviu Corneliu Babeş, Muzeul Ororilor Comunismului în România, Fundația Culturală Memoria, Centrul Cultural Apollonia și Asociația 15 noiembrie 1987-Brașov, se alătură inițiativei Primăriei Municipiului Braşov, în calitate de colaboratori ai evenimentului "Împotriva reprimării. Stop murder". Mai multe detalii despre eveniment : https://www.mocr.ro/events/impotriva-reprimarii-stop-murder